Mondrian considera că jazz-ul şi dansul sunt genuri excepţional de neoplastice. De altfel, din anul 1929, Mondrian îşi numeşte tablourile fox-trot. Folosindu-se de o melodie Boogie-Woogie, Sheila Graber realizează o animaţie care prezintă într-o manieră destinsă şi amuzantă evoluţia picturii lui Piet Mondrian spre neoplasticism, plecând de la lucrările "Copacul roşu" (1908), "Copacul argintiu" (1912) şi "Măr în floare" (1912), care scutură succesiv influenţele fovismului, neoimpresionismului şi cubismului din opera sa de până atunci, şi terminând - trecând printr-o serie de variaţiuni geometrice şi cromatice - cu pictura "Broadway Boogie-Woogie" (1942-43), în care culorile fundamentale, îmbinate în pătrate, pulsează de ritm şi cadenţă.
Mai departe
Pe aceeași temă
Pictură
Un clasic în vremuri revoluţionare
Vremurile revoluţionare în care s-a născut Ingres n-au avut nicio influenţă asupra picturii sale. Căci pentru artistul francez arta era căutarea frumosului…
Sculptură
Caiet de planuri
Annart Gallery vernisează miercuri, 7 decembrie 2011, expoziţia "Caiet de planuri", a patra în tânărul palmares al galeriei inaugurate în mai 2011.…
Cinetism
Free Flight
"Stol" de 12 păsări care "zboară" în Northwest Reno, Nevada, o realizare a artistului local David Boyer
Un gând potrivit
Citatepedia...



