Vremurile revoluţionare în care s-a născut Ingres n-au avut nicio influenţă asupra picturii sale. Căci pentru artistul francez arta era căutarea frumosului desăvârşit, încorporat în forma ideală. Elev şi susţinător al lui David, Ingres a fost sedus şi el de arta eroică din Antichitatea clasică, dar, în căutarea propriei forme, Ingres îmblânzeşte neoclasicismul lui David, descoperind o formă mai plăcută, mai clară şi mai liniştită.
Ingres devine purtătorul de cuvânt al clasicismului în pictură şi cel mai de seamă reprezentant al neoclasicismului. Idealul său, aşa cum l-a înţeles Charles Baudelaire, era "pe jumătate alcătuit din sănătate, pe jumătate dintr-o linişte care se învecinează cu indiferenţa, aproape ca idealul antic, adăugându-i curiozitatea şi minuţiozitatea artei contemporane - asociaţie care conferă adesea operelor lui un farmec bizar."
