Dicționar

perspectivă

Termenul de perspectivă desemnează iluzia de obiecte tridimensionale (şi raporturile dintre acestea) creată pe suprafaţa plană a unui tablou - pictură sau desen, prin folosirea unui ansamblu de reguli şi procedee de reprezentare.

Absentă în pictura preistorică, perspectiva a apărut şi s-a dezvoltat odată cu geometria şi optica, în Grecia, apoi şi în Roma antică. Primele menţiuni despre perspectivă apar în scrierile lui Agatharcus din Atena, sec. 5 î.Hr., iar aplicaţii, în frescele de la Pompei, imitând ferestre.

Frescă într-o casă de la Pompei

Frescă într-o casă de la Pompei

În evul mediu, interesul pentru redarea profunzimii tridimensionale în pictură a scăzut, artiştii preocupându-se în mod special de aspectele spirituale şi decorative ale formelor bidimensionale şi mai puţin de latura realistă. Dar în perioada Renaşterii, iluzia în pictură şi-a recăpătat importanţa. Ea a rămas una dintre preocupările centrale ale artiştilor până la sfârşitul secolului al XIX-lea.

Primele stadii ale perspectivei se referă la poziţionarea obiectelor în spaţiu, atunci când se încearcă să se arate că unele obiecte sunt mai aproape de ochiul privitorului decât celelalte, situate într-un plan depărtat. Această încercare este secondată de înţelegerea caracterului bidimensional al suprafeţei de hârtie ca o pictură plană sau o "fereastră" prin care adâncimea poate fi definită din punct de vedere pictural. Printre cele mai timpurii sisteme de perspectivă care s-au înregistrat în istoria picturii se numără plasarea pe verticală a unor obiective ceva mai sus în raport cu celelalte, crearea impresiei de adâncime prin suprapunere parţială (unele obiecte par a fi în spatele altora, care le acoperă parţial), apoi descreşterea treptată a dimensiunilor obiectelor, ceea ce creează iluzia că aceste se depărtează.

Metode elementare de perspectivă

Metode elementare de perspectivă

Redând aparenţa şi nu realitatea, perspectiva diferă în funcţie de locul, dar şi de punctul de vedere al artistului, revelând concepţia sa despre lume, atitudinea sa clasică sau anticlasică etc. Astfel, după modul în care încearcă să sugereze volumul şi spaţiul, există mai multe tipuri de perspectivă: perspectiva aeriană (sau perspectiva atmosferică), perspectiva inversă, perspectiva lineară (sau proiecţia conică), perspectiva în zbor de pasăre şi racursiul.

Mai departe

Pe aceeași temă

Dicționar

vitraliu

Vitraliul se defineşte din două puncte de vedere: atât ca tehnică decorativă, care constă în asamblarea de bucăţi de sticlă colorată într-un…

Dicționar

rapeluri tonale

Rapelurile tonale (fr. rappel) sunt tonuri divers distribuite pe suprafaţa unei picturi, care reiau tonul cu funcţie de "solist", în ipostaze mai…

Grădini

pergolă

Pergola este un termen provenit din italiană care desemnează un fel de tunel deschis, alcătuit dintr-o succesiune de coloane sau de stâlpi,…

Dicționar

protomă

Protoma este partea anterioară a unei figuri umane sau animaliere. Folosită ca idol în neolitic, acestui tip de reprezentare i se atribuiau…

Un gând potrivit

Ce este milostenia? Este inspiraţie divină: este iubire; este libertate. Milostenia este spiritul legii. Sfântul Pavel este cel care a descoperit spiritul legii; şi ceea ce el numeşte "milostenie", dintr-o perspectivă divină, noi, dintr-o perspectivă omenească, numim "dreptate".

Un comentariu

  1. T

    Tohaneanu Ion

    EXCELENT TEXT !
    Claritate , simplitate si elegantza in expunere !
    Felicitari !
    Cu stima,
    Ion Tohaneanu