Rapelurile tonale (fr. rappel) sunt tonuri divers distribuite pe suprafaţa unei picturi, care reiau tonul cu funcţie de "solist", în ipostaze mai mult sau mai puţin atenuate. Constituind un fel de "rime" plastice, rapelurile tonale ritmează cadrul plastic şi contribuie la solida lui structurare. Se poate vorbi şi despre rapeluri liniare, rapeluri valorice etc.
Mai departe
Pe aceeași temă
Dicționar
umivalniţă
Umivalniţă este un termen arhaic pentru un vas de piatră plasat în colţul de nord-est al pronaosului unei biserici ortodoxe, prevăzut cu…
Pictură
Van Eyck sau infinitul universului
Arta lui Jan van Eyck (cca 1390-1441) aduce o adevărată revoluţie în pictură, ale cărei ecouri ajung până în Italia. Opera maestrului…
Umor
Cimpanzeii o iau pe urmele lui Jackson Pollock
În orăşelul american East Hampton, unde, după cel de-Al Doilea Război Mondial, se năştea expresionismul abstract, astăzi este pe cale să se…
Un gând potrivit
Factori psihofiziologici cum sunt emoţia, distragerea, tulburările de atenţie, este evident că nu sunt de prea mare ajutor în explicarea actelor ratate. Sunt moduri de a vorbi, paravane îndărătul cărora nu ne putem interzice să privim. Mai bine am întreba: Care este, în cutare caz particular, cauza emoţiei, a devierii excepţionale a atenţiei? Pe de altă parte, influenţele tonale, similitudinile verbale, asociaţiile obişnuite pe care le prezintă cuvintele au şi ele, trebuie recunoscut, o anumită importanţă. Toţi aceşti factori facilitează lapsusul, îndrumându-l pe o cale posibil de urmat. Mai trebuie un mobil interior pentru a decide, o forţă care să împingă în acea direcţie.