zeamă de usturoi

Zeama de usturoi este un mordant utilizat în secolele trecute pentru aplicarea foiţei de aur. Este un suc obţinut prin pisarea în piuliţă a usturoiului mare, curăţat, recoltat vara, strecurat şi apoi expus la soare, pentru îngroşare. Se considera mai bună o zeamă mai veche. În unele erminii româneşti se vorbeşte despre un mic adaos de gumă arabică şi de zahăr candel, care îi sporeau adezivitatea. Era folosită pentru aurirea panourilor, a sidefului, a hârtiei şi, în cazuri mai deosebite, a unor pereţi interiori situaţi în zone lipsite de umiditate. Pentru utilizare, se subţia cu puţin amoniac, se aplica peste suprafaţa respectivă, se lăsa puţin la zvântat, după care se aplica foiţa - curăţindu-se apoi cu "lăbuţa de iepure"; după uscare şi după o încălzire uşoară a zonei aurite, urma, uneori, vernisarea. Deşi s-a folosit destul de mult, zeama de usturoi este un mordant organic inferior, întrucât din cauza umezelii îşi măreşte volumul, produce mucegaiuri şi desprinderi. În erminii mai este denumită ilinocopie sau linocopie (după grecescul linocopia).