Deşi rezultatul final are importanţă pentru orice demers artistic, pictura în acuarele îmi dă sentimentul că acesta este cumva opţional. Gândul mă duce la caleidoscoapele din copilărie, când fiecare rotire a cilindrului optic dădea naştere altor imagini şi altor combinaţii de culori, practic infinite. Piesele mici erau detalii care nu puteau fi controlate, dar care prin jocul luminii, al poziţiei şi al vecinătăţii cromatice, făceau posibile o infinitate de expresii şi interpretări ale imaginilor create. La acuarele, la fel de fascinant mi se pare observarea fiecărei tuşe, care prin "mişcarea detaliilor" fac ca rezultatul final să fie o surpriză reînnoită la fiecare contemplare.
Mai departe
Pe aceeași temă
Dicționar
zeamă colorată
În limbajul de atelier al pictorilor, "zeamă colorată" este numită culoarea foarte alungită cu diluant (desenatorii îi spun laviu). În pictura de…
Lecții
Late Summer
Liam Rainsford prezintă modul în care realizează un peisaj cu doar 3 culori, în afară de alb şi negru
Cinema de artă
She Loves Me, She Loves Me Not
O meditaţie despre relaţia de iubire, excelent pusă în imagini de Jamie Rafn
Un gând potrivit
Experienţa ne învaţă că oamenii nu învaţă nimic din experienţă.



