Un artist neliniştit, Edvard Munch trăieşte intens sentimentul de singurătate al fiinţei omeneşti în marile spaţii urbane sau în faţa imensităţii înnebunitoare a naturii, sentiment pe care ni-l transmite, împreună cu viziunea sa asupra destinului uman (temă pe care o va aborda spontan şi cu îndrăzneală pe parcursul întregii sale creaţii), într-un stil expresionist inegalabil, neconvenţional - direct şi personal -, de-o mare valoare plastică.
Mai departe
Pe aceeași temă
Fotografie
Străzile Londrei în fotografii
Se spune că strada este prietenul şi, în acelaşi timp, duşmanul fotografului. La fel sunt şi trecătorii, cu numeroasele şi diferitele lor…
Grafică digitală
...And Some Days It Rains
O povestioară despre viaţa de o zi a muştei efemere, spusă cu umor de William Frazier, ca proiect la School of Visual…
Un gând potrivit
Nu numai că istoria artei nu dă esteticii un material de fapte clasice, prin selecţie istorică, dar mai degrabă faptele pe care ea le reţine şi sistemul în care le introduce sunt stabilite după anumite norme anticipative. Normele generale ale artei se specializează în practica istorică a artei, formele speciale cu un caracter particular, istoric sau tehnic trezesc uneori protestul artiştilor. Astfel, norma unităţii îşi poate asuma modalitatea particulară a unităţii de timp, loc şi acţiune în drama clasică.