Zeama de usturoi este un mordant utilizat în secolele trecute pentru aplicarea foiţei de aur. Este un suc obţinut prin pisarea în piuliţă a usturoiului mare, curăţat, recoltat vara, strecurat şi apoi expus la soare, pentru îngroşare. Se considera mai bună o zeamă mai veche. În unele erminii româneşti se vorbeşte despre un mic adaos de gumă arabică şi de zahăr candel, care îi sporeau adezivitatea. Era folosită pentru aurirea panourilor, a sidefului, a hârtiei şi, în cazuri mai deosebite, a unor pereţi interiori situaţi în zone lipsite de umiditate. Pentru utilizare, se subţia cu puţin amoniac, se aplica peste suprafaţa respectivă, se lăsa puţin la zvântat, după care se aplica foiţa - curăţindu-se apoi cu "lăbuţa de iepure"; după uscare şi după o încălzire uşoară a zonei aurite, urma, uneori, vernisarea. Deşi s-a folosit destul de mult, zeama de usturoi este un mordant organic inferior, întrucât din cauza umezelii îşi măreşte volumul, produce mucegaiuri şi desprinderi. În erminii mai este denumită ilinocopie sau linocopie (după grecescul linocopia).
Mai departe
Pe aceeași temă
Leonor Fini
Leonor Fini (30 august 1908 - 18 ianuarie 1996) a fost o pictoriţă argentiniană suprarealistă. S-a născut în Buenos Aires dintr-o mamă…
săpătură arheologică
Săpătura arheologică este un tip de cercetare ştiinţifică ce are ca obiect scoaterea la lumină a vestigiilor acoperite cu pământ ale unor…
Pictorul-poet
Pictura lui Marc Chagall, sensibilă şi spectaculoasă din punct de vedere cromatic, este legată de universul generos al copilăriei pictorului, pe al…
Un gând potrivit
Treisprezece ani de închisoare.... Aveam doar o hăinută de puscărias. Ne dădeau o zeamă chioară si mămăligă friptă. M-au bătut... M-au arestat acasă. Nici nu tin minte anul... Cînd m-au anchetat am lesinat din bătaie. Iacătă că n-am murit! Am stat la Interne trei ani. Am fost după aceea la Jilava, la OcneleMari si pe urmă la Aiud. Eu mă mir cum mai sînt aici. De multe ori îmi doream


