Deşi rezultatul final are importanţă pentru orice demers artistic, pictura în acuarele îmi dă sentimentul că acesta este cumva opţional. Gândul mă duce la caleidoscoapele din copilărie, când fiecare rotire a cilindrului optic dădea naştere altor imagini şi altor combinaţii de culori, practic infinite. Piesele mici erau detalii care nu puteau fi controlate, dar care prin jocul luminii, al poziţiei şi al vecinătăţii cromatice, făceau posibile o infinitate de expresii şi interpretări ale imaginilor create. La acuarele, la fel de fascinant mi se pare observarea fiecărei tuşe, care prin "mişcarea detaliilor" fac ca rezultatul final să fie o surpriză reînnoită la fiecare contemplare.
Mai departe
Pe aceeași temă
Sculptură
Reclining Figure
Sculptură de Henry Moore, amplasată la Sainsbury Centre for Visual Arts din Norwich, Anglia
Pictură
Suprarealismul lui Konstantin Prozorovsky
Konstantin Prozorovsky s-a născut pe 30 decembrie 1963 la Voronej în Rusia. Lucrările sale sunt răspândite în colecţii private din Rusia, Europa,…
Cinema de artă
Dance!
Animaţie realizată de Marco Carmona, ca proiect studenţesc la Vancouver Film School
Pictură
Pionierul artei moderne
Un artist neliniştit, Edvard Munch trăieşte intens sentimentul de singurătate al fiinţei omeneşti în marile spaţii urbane sau în faţa imensităţii înnebunitoare…
Un gând potrivit
Femeile învaţă să simtă mai uşor decât învaţă bărbaţii să gândească.




