Trompa de colţ este un element constructiv realizat din piese de piatră sau cărămidă, de forma unui sfert de sferă sau a unei jumătăţi de con, folosit în arhitectura orientală (caucaziană, siriană), mai rar în cea bizantină şi de tradiţie bizantină (Biserica Mânăstirii Tismana, începutul secolului XVI; naosul Bisericii episcopale din Curtea de Argeş, 1512-1517), pentru a face trecerea de la pătratul planului central al naosului la baza calotei sau a turlei octogonale care încununează acest spaţiu. Sistemul apare uneori şi în arhitectura romanică occidentală (Saint Benoît-sur-Loire, la boltirea careului).
