În arhitectura gotică, nervura este un element profilat, cioplit în piatră, alcătuit din bolţari, făcând parte integrantă din structura bolţilor: pe scheletul alcătuit din asamblarea nervurilor (cruce de ogive, bolţi sexpartite etc) se sprijină pânzele de boltă. Dimensiunile şi profilul nervurii variază în funcţie de fazele gpticului şi de aspectele îmbrăcate de acest stil în diferitele zone ale Europei.
[image:1172:c:w=400]
În goticul târziu apar şi nervuri din cărămidă ,al căror rol funcţional este practic nul, ele fiind lipite sau agăţate de intradosul unor bolţi semicilindrice sau cu traseu frânt, desemnând elemente pur decorative şi descriind trasee foarte complicate: stelate, în reţea etc.
[image:1173:c:w=400]
De asemenea, nervura mai poate fi definită ca un element structural sau ornamental, formând un fel de creastă (coastă), asemănător nervurilor gotice, folosit în arhitectura modernă (structură sau finisaje) şi în arta decorativă, cu scopul măririi rezistenţei şi eficienţei unor materiale (beton, metal etc).
În domeniul textilelor, nervura este o cută cusută pe o ţesătură, pentru a crea un mic relief.