purpură

Purpura este o culoare roşie-violacee, închisă, diferit nuanţată, de origine animală, descoperită de fenicieni, pe la anul 1500 î.H. Vitruviu se referă pe larg la acest colorant, deosebind nuanţe violacee, roşii, plumburii, chiar şi negre, afirmând că se extrage dintr-o "scoică marină", de unde şi un alt nume latin, ostrum (după ostrea, scoică).

Culoarea nuanţată spre roşu şe numea purpură de Tir sau purpură grecească şi era cea mai căutată, tenta violacee se numea purpură de Tarent, iar cea albăstruie era denumită purpură de Bizanţ.

Purpura autentică era extrasă, în antichitate, din glandele unor moluşte marine (murex trunculus, murex brandaris etc). Era folosită la colorarea stofelor antice şi medievale (râvnite, cumpărate, tezaurizate şi luate chiar ca pradă de război), a marilor codice scrise cu aur şi, mai rar, la prepararea unei cerneli. Purpura era cea mai faimoasă dintre culorile antichităţii şi simboliza puterea politică, militară sau ecleziastică şi totodată luxul extravagant. Se vindea cu aproape echivalentul greutăţii ei în aur.

Trebuind sacrificate mii de moluşte pentru a obţine o cantitate infimă de culoare, s-a apelat la diverşi înlocuitori: purpura vegetală, preparată din rădăcini de roibă şi cârmâz, folium, orsel etc. În epoca noastră a fost imitată de unele culori organice.

Bibliografie:
"Dicţionar de artă", Ed. Meridiane