O imagine devenită clasică

O imagine devenită clasică

Mai departe
Angela Szabo este o artistă cu un stil inconfudabil: amestec de culturi, idei universale, culori vii. Pentru a-i cunoaşte mai bine gândirea…
Muzeul Naţional de Artă al României şi Delegaţia Valonia-Bruxelles la Bucureşti inaugurează joi, 14 octombrie 2010, ora 18:30, expoziţia "Nervia 1928-1938. Pictori…
Trăim într-un secol al vitezei, în care imaginea ne agresează, ne bulversează, ne irită, ne subjugă şi ne îngreuiază visele. Viaţa pe…
Joe Miller prezintă câteva abordări în pictarea norilor, în acuarele, pe un cer de iarnă.
Un gând potrivit
După ce intră, fiindu-i frică de mumă-sa vitregă să nu o bată dacă se va întoarce acasă, pentru că întârziase, întrebă dacă nu cumva are trebuinţă de o slujnică. Sânta Vinerea, care locuia înăuntru şi care priimi pe fată, îi răspunse că are trebuinţă de o asemenea fată; ea rămase acolo. Mai întâi îi spuse că treaba ce are să facă dimineaţa este să dea de mâncare puilor ce-i avea în curte, însă mâncarea să fie nici caldă, nici rece; apoi să scuture şi să deretice pân casă. Iară maica Sânta Vinerea plecă la biserică. Fata făcu tot, precum îi poruncise. Când veni acasă, Sânta Vinerea întrebă de puii ei, carii erau balauri, şerpi, nevăstuici, ciuhurezi, şopârle, năpârci şi guşteri, cum le-a dat mâncarea, şi toţi răspunseră că n-a fost băgat de seamă daca a lipsit ea de acasă; aşa de bine au fost căutaţi. Intră în casă maica Sânta Vineri şi văzu toate lucrurile aşezate la locul lor şi rămase foarte mulţumită.