Tablourile lui Paolo Veronese (1528-1588) emană o frumuseţe irezistibilă, uimesc prin bogăţia lor (elementele arhitectonice din splendida Veneţie potenţează monumentalitatea pânzelor sale), iar armonia naturală a compoziţiilor respiră o atmosferă de imperturbabilă linişte. În operele perioadei târzii de creaţie, cromatica generoasă a paletei sale capătă tonuri mai întunecate, devenind uşor melancolică. Simţul genial al luminii şi al culorii îi va determina pe toţi pictorii colorişti, inclusiv pe impresionişti, să îşi desăvârşească tehnica studiind operele lui Veronese. În limbajul artei a intrat de altfel noţiunea de "verdele lui Veronese", prin care se înţelege culoarea albastru-verzuie care apare adeseori în tablourile sale. Esenţa artei lui Veronese poate fi pe deplin exprimată de versurile lui Baudelaire, în "Invitaţia la călătorie": "Acolo-i calm, deliciu, fast/ şi totu-i ordonat şi vast."
Mai departe
Pe aceeași temă
Frieze New York Art Fair 2013
Imagini de la a doua ediţie a târgului de artă pe Randall's Island, deschis pe 10 mai 2013
Shedding
O metaforă animată de Stefano Marrone ca proiect studenţesc la Vancouver Film School
Vechiul Braşov
În perioada 1-28 februarie 2010, Alliance Francaise de Brasov (Casa Baiulescu, Strada Eroilor nr. 33) prezintă expoziţia de pictură, acuarelă şi pastel…
Un gând potrivit
Cel mai potrivit sistem social-politic este liberalismul. Pentru că asigură elita conducătoare, triumful personalităţii, triumful elitei conducătoare, nu-i aşa, şi nu deranjează cu nimic mersul dogmatic al lumii creştine. În climatul creat de liberali se poate respira spiritual şi se poate progresa material, valorile mişcându-se nederanjate de nimeni. Democraţia înseamnă mai puţin decât liberalismul, care are într-un anume fel şi un aspect aristocratic.



