Cariera lui Diego Velazquez (1599-1660) este marcată de la început până la sfârşit de capodopere. Cu trecerea timpului, stilul său evoluează în direcţia unei libertăţi şi a unui curaj tot mai mari, dar genialitatea artistului se arată încă din operele de tinereţe, lucru care i-a asigurat o poziţie privilegiată la curtea regală. Talentatul portretist pictează supuşi şi regi cu acelaşi har şi aceeaşi preocupare pentru perfecţiune. Tuşa sa este spontană, grăbită, reuşind să dea autenticitate reprezentării, motiv pentru care unii dintre contemporanii săi au afirmat că artistul rivalizează cu natura. Velazquez este creatorul unei noi viziuni şi al unui nou mod de zugrăvire a naturii.
Mai departe
Pe aceeași temă
Video
Desene cu lumină
David Lüpschen este un grafician german care are printre preocupările sale şi proiecţiile cu laser. Combinându-le cu tehnici fotografice şi de animaţie,…
Cinema de artă
Walter's Demons
Scurtmetraj conceput de Bobbie Jo Cook, ca proiect studenţesc la Vancouver Film School
Un gând potrivit
Giotto avea un talent atât de minunat, încât nu există nimic din ceea ce a produs în veşnica-i mişcare natura care să nu fi fost zugrăvit de el, într-un mod atât de asemănător, încât aveai impresia că aceasta nu mai e o copie, ci mai degrabă obiectul însuşi. Deoarece a scos din nou la lumină arta, care fusese de mai multe veacuri îngropată din pricina rătăcirilor celor care pictau, dorind mai degrabă să facă pe placul ochilor ignoranţilor, decât ai celor înţelepţi, el poate fi pe bună dreptate numit unul din aştrii gloriei florentine... Ceea ce ridica şi mai mult meritul său, era modestia foarte rar întâlnită printre cei de-o seamă cu el. Avea ambiţia să fie prinţul pictorilor; cu toate acestea, nu voia nici măcar să i se spună maestru. Această modestie nu făcea însă decât să sporească strălucirea talentelor sale.