În oraşul olandez Delft, departe de tulburările religioase şi politice, Jan Vermeer (1632-1675) atinge desăvârşirea în pictarea scenelor din viaţa de zi cu zi, în interioare laice. El sintetizează contribuţia artistică a lui Caravaggio şi îi ia ca model pe marii maeştri flamanzi, dezvoltându-şi totodată propriul său stil, caracterizat printr-o mare forţă de expresie şi un inedit farmec poetic. Graţie perfecţiunii tehnicii sale, el reuşeşte să confere pânzelor o atmosferă ireală, aproape de sublim. Rafinamentul culorilor este asociat rolului major care îi revine luminii ce provine, particularitate a stilului lui Vermeer, întotdeauna de la o fereastră plasată în planul stâng. Odată cu moartea lui, ia sfârşit perioada considerată a fi secolul de aur al picturii olandeze.
Mai departe
Pe aceeași temă
Maestru al manierismului florentin
În pofida faptului că s-a refugiat mereu în singurătate şi a repudiat toate elogiile la adresa artei sale, Jacopo Pontormo (1494-1557) este,…
A Child Is Born, A Son Is Given
Transformare picturală cu mesaj creştin, realizată live de Brian Daniel, pe piesa muzicală "Mary Did You Know"
Drink Drunk
Întâmplarea unui turmentat, animată cu umor de Leonardo Bonisolli, ca proiect studenţesc la Vancouver Film School
Un gând potrivit
Poetul cheamă răsăritul visului de mâine, iar apoi îl transformă în ziua realităţii de azi. Facem o greşeală regretabilă atunci când încercăm să înţelegem poezia. Poezia nu este pentru a fi înţeleasă. Poezia este pentru a fi simţită. Poezia este pentru a fi îndrăgită. A încerca să înţelegi un poem este ca şi cum ai atinge un trandafir cu ghimpi nenumăraţi. A încerca să simţi un poem înseamnă să ţii cu drag un trandafir fără niciun ghimpe. Iar să îndrăgeşti un poem înseamnă să devii imediat frumuseţea şi parfumul trandafirului însuşi.




