Prietenul lui D’Auber a trecut să-l vadă pe marele pictor de animale, care finisa ultimele tuşe ale celei mai recente picturi ale sale. Fu năucit când D’Auber luă nişte carne crudă şi frecă cu putere iepurele pictat în fundal.
- Pentru numele lui Dumnezeu, de ce ai făcut asta? întrebă prietenul.
- Vezi tu, îi explică D’Auber, astăzi vine doamna Millions să vadă pictura asta. Când va vedea că pudelul ei miroase iepurele şi o să se agite pe lângă el, o să-l cumpere imediat.
Mai departe
Pe aceeași temă
Muzee
Artistul plastic David Rayson în expoziţia "Imagini din Marea Britanie"
Muzeul Naţional de Artă al României şi British Council România invită publicul la o serie de evenimente în expoziţia "Imagini din Marea…
Un gând potrivit
Iarnă. Noapte lucie pe o lume ca din poveşti: copaci de zahăr, câmp de cristal, iaz de oglindă. Şi-n cuprinsul larg, uriaşul policandru al cerului îşi aprinde, una câte una, luminile, ca într-o nemăsurată sală de dans. Vieţuitoarele pustietăţii sunt îmbătate de farmecul acesta: păsările zbor ca ziua; lupul poposeşte pe labe, în hăţişuri, şi priveşte nemişcat; vulpea stă lângă vizuină şi nu se-ndură să meargă la vânat; veveriţa pleacă creangă lângă creangă şi hoinăreşte, ca o deşucheată, pădurea-ntreagă. Iar iepurele a zbughit-o la jucat. Încet, ascultând, ispitind, a ieşit tiptil-tiptil din curătură, şi când a ajuns la margine şi-a văzut întinderea lucie de zăpadă, a-nceput să sară de bucurie...