Pisica în arta antică

În toate timpurile, pisicile au fost admirate, venerate sau tratate ca fiinţe demonice, însă rareori au fost ignorate. Artiştii antichităţii, preocupaţi mai ales să pună aripi animalelor iubite de zei (leu, taur, ţap, cal etc), s-au interesat mai puţin de pisică, excepţie făcând cei din Egiptul faraonilor.

Ei au reprezentat pisica în cele mai diverse situaţii şi atitudini, inclusiv în cele caricaturale. Astfel, o cochilie pictată ne înfăţişează un motan umil, cu coada între picioare, servindu-i masa (o gâscă întreagă) unei pisici voinice, îmbrăcată într-o rochie de sărbătoare şi tolănită pe un fotoliu luxos. O piatră funerară ne arată o altă ipostază, în care o pisică aduce ofrandă (tot o gâscă întreagă) unei leoaice, îndoindu-şi cu umilinţă spinarea pentru a nu-i stârni mânia. Toate aceste caricaturi sunt menite să-i ridiculizeze pe cei puternici şi să sugereze restabilirea dreptăţii sociale în lumea faraonică.

Sculptura a acordat pisicii un rol minor. Meşteşugul ceramicii, dezvoltat pe lângă altare de cult în vechiul Egipt, a creat păpuşi, medalioane, brăţări, cercei şi inele cu chipul pisicii zeiţe Bastet, vândute pelerinilor la serbările anuale ale acestei divinităţi. Felul în care sunt realizate statuetele de bronz, poziţia verticală, atitudinea gânditoare şi demnă, silueta suplă, urechile bine conturate, împodobite sau nu cu cercei de aur, fără intenţia de a fi sugerată vreo urmă de blană sau mustăţile, indicau caracterul sacru al pisicii egiptene.

Un alt exemplu care ne relevă importanţa deosebită a pisicii în viaţa egiptenilor îl reprezintă papirusul funerar care face parte din "Cartea Morţilor" dedicată lui Hunefer, în care Zeul-soare este zugrăvit ca o Mare Pisică despicând capul şarpelui întunericului.
Tot realizări artistice erau uneori şi sarcofagele de bronz ori de lut ars în care erau înmormântate mumiile de pisici.

Şi în Japonia antică pisica era un animal iubit. S-au găsit desene cu pisici stând la taifas cu şobolanii, precum şi figurine din porţelan sau ceramică reprezentând micuţa felină. În arta ceramică greacă, plină de animale sălbatice vânate de câini, pisica apare extrem de rar. O pictură pe un vas prezintă o harţă dintre o pisică şi un câine, ambii în lesă, în timp ce stăpânii lor stau întinşi comod pe paturi.