Expoziții Pictură Știri

Urban Waves

La vârsta de numai 17 ani, Dani Costin Macovei aka Zanga debutează la Atelier 35 cu expoziţia de pictură şi obiect "Urban Waves", ce se vernisează marţi, 20 mai 2008, începând cu ora 20:00, în ritmuri dictate de Tom Wilson şi Lucas.

[image:1064:c:w=400]Aparţinând postmodernităţii urbane, Zanga propune un spectacol care asociază sunetul şi imaginea. Se dovedeşte a fi un flaneur urban care se hrăneşte din contingent. Câteva creaţii poartă marca biograficului ("Povestea noastră", "Perversul"), altele surprind actorii urbani lipsiţi de identitate proprie ("Pensionara").

Nu de puţine ori, umanul şi urbanul sunt tratate prin aceleaşi structuri. Zanga introduce şi elemente de tip graffitti, subversivele semne personale care se strecoară printre semnele autorizate ale acestei lumi. Obiecte banale, recuperate şi transformate prin asocierea lor cu aceleaşi structuri vizuale, precum şi haosul cromatic sunt detaliile simptomatice care vorbesc despre autor - mărcile care asigură unitatea stilistică în ciuda diversităţii de tehnici.

Prin utilizarea zidului exterior al galeriei ca spaţiu de intervenţie, Dani Costin Macovei propune, de asemenea, un discurs despre limitele galeriei de artă şi despre spaţiul de creaţie al artistului contemporan. Publicul este aşteptat să utilizeze de asemenea zidul exterior al galeriei, în perioada 20-27 mai 2008, de miercuri până dumincă, între 15:00 şi 21:00.

[group:c:s=1][thumb:1061:l][thumb:1062:l][thumb:1063:l][thumb:1060:l][thumb:1059:l][/group]

Vezi tot albumul

Mai departe

Pe aceeași temă

Artă textilă

Omagiu Yves Saint Laurent

Muzeul Naţional de Artă al României în colaborare cu Fundaţia Pierre Bergé - Yves Saint Laurent, Ambasada Franţei în România și Institutul…

Pictură

Smulgătorul de vise

Galeria EDGE din Bucureşti (Str. C.A. Rosetti, nr. 10) organizează joi, 14 octombrie 2010, de la ora 18:00, vernisajul expoziţiei de pictură…

Un gând potrivit

Fiind un scriitor urban, e normal ca domnul Caragiale să nu fi acordat un loc prea generos descrierilor de natură. Cu toate acestea, felul în care apare natura la Caragiale este într-un chip mai viu decât la scriitorul care i se recunoaşte de obicei. Sunt luminişuri neaşteptate, nu e un mediu pitoresc, ci mai degrabă unul trecut printr-o senzaţie organică, mai puţin văzută, ci receptată ca sunet şi simţ.