Expoziții Muzee Pictură Știri

Semne, simboluri şi mesaje

Joi, 26 februarie 2009, la ora 17:00, Consiliul Judeţean Cluj, Muzeul de Artă Cluj-Napoca şi Galeria Körmendi - Budapesta organizează vernisajul expoziţiei artistului András Rác, din Ungaria, intitulată "Semne, simboluri şi mesaje" (expoziţie retrospectivă - mozaic şi pictură). Evenimentul va avea loc în Sălile Festive ale Muzeului de Artă Cluj-Napoca, Piaţa Unirii nr. 30.

[image:1250:c:w=400]

"Reînvierea cubului" de András Rác


Cuvântul din deschiderea expoziţiei va fi susţinut de Călin Stegerean, şef de secţie, Muzeul de Artă Cluj-Napoca, Kovács Árpád, istoric de artă, reprezentantul Galeriei Körmendi, Ioan Gînscă, muzeograf, Muzeul de Artă Cluj-Napoca. Expoziţia va fi deschisă în perioada 26 februarie-15 martie 2009. Muzeograf organizator este Ioan Gînscă.

Pictorul András Rác s-a născut pe 12 aprilie 1926, la Cluj-Napoca. Tatăl a fost chirurg, iar mama a studiat la Academia de Arte Frumoase din Munchen. Afinitatea spre artă provine mai ales din partea mamei, care în tinereţea sa picta. Iubirea faţă de artă s-a conturat în inima viitorului artist şi prin studierea diferitelor albume de artă - cumpărate şi colecţionate cu entuziasm de părinţi - din care András Rác a copiat reproducerile care îi plăceau cel mai mult. Când avea 14 ani, a primit trusa pentru pictat de la pictoriţa-mamă, fiind un eveniment marcant în viaţa artistului, în viitor având posibilitatea de a picta în aer liber în gradina lor de lângă casă.

A absolvit şcoala primară şi două clase gimnaziale în oraşul natal, apoi, împreună cu părinţii, s-a mutat în Ungaria. Între anii 1947-1951 a frecventat Academia de Arte Plastice din Budapesta. În timpul petrecut la Academia de Arte Plastice, tânărul Rác şi-a însuşit tehnica mozaicului, iar în anii următori, împreună cu György Hegyi, prin comenzile primite din diferite părţi, a contribuit la reînnoirea picturii maghiare prin realizarea mozaicurilor murale amplasate pe faţadele diferitelor clădiri publice din Budapesta, Dunaújváros, Pécs, Miskolc, Ózd şi Békéscsaba.

La începutul carierei sale, András Rác a pictat câteva tablouri "realiste" în ulei, iar apoi a fost interesat doar de mozaic. În anii '60, arta pictorului se caracteriza prin mozaicuri "clasice". Cu timpul, artistul foloseşte o tehnică specifică, inventată de el, numită "mozaic în relief", ceea ce înseamnă că bucăţile mozaicului din sticlă sau din marmură sunt încorporate în răşină sintetică şi aplicate împreună cu "obiectele găsite" în montaj. Temele alese sunt istoria omenirii, miturile lumii, cuplul bărbat-femeie, Vechiul Testament (profeţi, îngeri).

Din 1985 este membru al Vechii Colonii de Artă din Szentendre, unde are şi în prezent atelierul.

Printre principalele expoziţii personale se numără: 1967 -Műcsarnok, Budapesta; 1969 - Galeria Lambert, Paris; 1970 - Galeria Le Rempart, Bruxelles; 1973 - Galeria Perrins, Londra; 1975 - Szekszárd (Ungaria); 1977 - Győr (Ungaria); 1981 - Pécs (Ungaria); 1980 - Galeria Dorottya, Budapesta; 1981, 1982 şi 1983 - Galeria Preuss, Hamburg; Salon für Abstrakte Kunst, Hotel Reichshof; 1981-1985, Nebbiensches Gartenhaus, Frankfurt am Main; 1989 - Galeria Művésztelep, Szentendre (Ungaria); 1992 - Galeria VizualArt, Budapesta; 2006 - Galeria Körmendi, Sopron; Galeria Műhely, Szentendre; Sediul Asociaţiei Jurnaliştilor Maghiari, Budapesta; 2008 - Galeria Körmendi, Budapesta.

[image:1252:c]

Vezi mai multe imagini

Mai departe

Pe aceeași temă

Desen

Invenţiile lui Leonardo

Pe lângă faptul că era pictor, Leonardo da Vinci s-a remarcat ca talentat sculptor şi arhitect, inginer, topograf şi inventator. Înzestrat cu…

Expoziții

Frontiere ale vizibilului

Joi, 13 decembrie 2012, de la ora 19:00, la Atelier 030202 din Bucureşti (Sala Nouă TC, str. Sfânta Vineri nr. 11) are…

Pictură

Fascinaţia tehnicii

Încă de la începutul carierei sale, Fernand Léger manifestă interes faţă de locul omului într-o lume guvernată de tehnică, dominată de maşini.…

Un gând potrivit

Sunetele articulate prin voce sunt simboluri ale stărilor sufleteşti, iar cuvintele scrise sunt simboluri ale cuvintelor vorbite. Şi apoi, cum nu toţi oamenii au aceeaşi scriere, tot aşa nu toţi oamenii au aceleaşi sunete ale vorbirii, pe când stările sufleteşti, pe care sunetele le simbolizează direct, sunt aceleaşi pentru toţi, după cum, la rândul lor, sunt şi lucrurile ale căror imagini sunt reprezentările noastre.