Muzeul de Artă Cluj-Napoca organizează în perioada 17 iulie - 3 august 2008 expoziţia de sculptură a lui Iosif Stegaru. Vernisajul expoziţiei va avea loc joi, 17 iulie 2008, în sălile “Atelier”, de la ora 17:00.
Absolvent al Şcolii Populare de Artă din Cluj-Napoca, secţia sculptură, clasa Ilarion Voinea, promoţia 1977, activitatea artistică a lui Iosif Stegaru a înregistrat o evoluţie estetică de natură să-l facă remarcat între membrii Asociaţiei Artiştilor Plastici Cluj şi ai Societaţii Culturale Filarmonia. Începând cu anul 2005 şi până în prezent, Iosif Stegaru a avut o foarte bogată activitate expoziţională, în importante centre artistice din Cluj sau din Turda, unele dintre lucrările sale figurând în numeroase colecţii din Austria, Spania, Canada, SUA şi Israel. Iosif Stegaru s-a remarcat şi prin prezenţa sa în tabere de creaţie din ţară (Mărişel, 2007) şi din străinătate (Leptokaria, 2008) sau prin tipărirea unor albume ale propriilor lucrări, "Limbajul Lemnului" şi "Zidiri în lemn".
Arta lui Iosif Stegaru a luat naştere, declarat sau implicit, la confluenţa stilistico-estetică a unor mari nume ale artelor plastice româneşti. Astfel, preocuparea sa pentru “himerele” naturii, pe care le regăseşte, în rădacinile si lemnele contorsionate aduse de valurile Arieşului, îl înscriu în descendenţa ilustră a lui Dimitrie Paciurea. Mentorii săi spirituali declaraţi sunt Ion Vlasiu (cu care a împărtăşit o adevărată prietenie) şi Gheorghe Iliescu-Călineşti. Opera lui Iosif Stegaru s-a născut în urma frecventării aceluiaşi topos al copilăriei şi al adolescenţei sale, râul Arieş, al cărui parcurs turdean a devenit un veritabil loc de pelerinaj şi de colectare a rădăcinilor, a buturugilor şi a trunchiurilor de copaci. Iosif Stegaru face în permanenţa apel la aceste resturi artistice semiprelucrate, cărora le conferă un statut autonom, prin efortul său de co-participare la opera inconştientă a naturii. În timp, animalele, păsările, spiritele, himerele sau chiar “zborurile” pe care le întrevedea Iosif Stegaru în expresivitatea involuntată a lemnului, au cunoscut, pe lângă transpunerea lor în diverse esenţe de lemn (stejar, alun, păr, salcie, ulm etc.), şi inedite inserţii metalice, menite să amplifice expresivitatea acestui material „cald”, care este lemnul.
