Muzee Pictură Știri

Restaurarea capodoperei "Suzana şi cei doi batrâni"

Vineri, 16 septembrie 2011, la Muzeul Naţional de Artă al României, în cadrul Galeriei de Artă Europeană, a avut loc vizita oficială a Preşedintelui Republicii Italia, E.S. Domnul Giorgio Napolitano, cu prilejul inaugurării tabloului "Suzana şi cei doi bătrâni" de Alessandro Varotari, restaurat recent de specialiştii muzeului, cu sprijinul financiar al S.C. Pirelli Tyres Romania S.R.L.

Suzana şi cei doi batrâni

Pictorul Alessandro Varotari (Padova, 1588 - Veneţia, 1649), cunoscut şi sub numele de Il Padovanino, este un reprezentant al manierismului târziu şi al barocului timpuriu, fiind influenţat de maeştrii şcolii veneţiene de pictură Tiţian şi Paolo Veronese.

Lucrarea, provenind din colecţia Muzeului Toma Stelian, a fost atribuită iniţial lui Tiţian, apoi unui discipol al acestuia, până la identificarea autorului ca fiind Varotari, ipoteză impusă definitiv în 1988.

Pictura ilustrează un episod din Vechiul Testament (Istoria Suzanei 1:15-23) - scena în care frumoasa şi credincioasa Suzana, fiica lui Helcia şi soţia bogatului Ioachim, este surprinsă de doi bătrâni în timp ce se îmbăia.

Motivul abordat este cel al nudului amplasat într-un cadru natural, specific picturii veneţiene, în compoziţie fiind inserate şi simboluri ale feminităţii şi castităţii, precum bazinul cu apă şi micul vas de metal cu capac. Poziţia torsionată a nudului, cu forme sculpturale şi gesturi reţinute este caracteristică stilului artistului, iar chipul Suzanei sugerează idealul clasic al Antichităţii.

inaugurare

Moment de la inaugurare

Mai departe

Pe aceeași temă

Pictură

He Reaches For Us

Artistul plastic Brian Daniel a realizat live, alături de 200 de corişti şi 80 de instrumentişti, mai multe lucrări relgioase, pe care…

Lecții

The Lost Heifers

Liam Rainsford realizează un peisaj bogat în detalii folosind doar 4 culori, în afară de alb

Pictură

Memory

Interpretarea la nai a lui Gheorghe Zamfir, ilustrată cu picturi de Nicolae Vermont

Un gând potrivit

E de neam! Între toate lighioanele lumii, gândeste el, nu era alta care să aiba strămoşi mai aleşi şi mai de viaţă. Pamântul era o nimica toată, un boţ de humă ce orbecaia fară de nici un căpătâi, prin văzduh, când neamul lor greieresc îşi ridica osanele lui însuşi, supt frunzele uriaşe din care astazi nici macar urme n-au rămas. Ei biruiseră vremea – dăinuiau stăpâni în lung şi-n lat, ca şi pe atunci. Chiar un străbunic al lui, cu mii de ani înainte, fusese cântăreţ în cuptorul brutăriei lui Por-împarat. Si astea nu erau vorbe de ici de colo; ci le povesteau batrânii în toate mintile lor, şi ei, fireşte, de la alţi batrâni pricepuţi le auziseră. Căci doar aşa ramân poveştile pe lume.