Cel mai recent proiect expozițional al pictorului Ioan Oratie poate fi urmărit în perioada 16-30 septembrie 2013 pe simezele Galeriei Europe din Brașov (Str. Mureșenilor nr. 1). Tema principală care dă numele acestei prezentări expoziționale - și anume "Grădini și flori" - reprezintă o preocupare mai veche în creația artistului.
[image:2563:c]La prima vedere sesizăm subiectele pe care ni le propune artistul iubitor al plein-air-ului. Mai ascunse privirii ar fi temele de natură picturală studiate de Ioan Oratie. Dintre acestea, un rol deosebit îl au contrastele de cald-rece și armonia complementarelor.
[image:2561:c:w=400]
Lucrările de dimensiuni mari 105x85 cm alternează cu pânze mici 18x24 cm și 24x30 cm într-un joc cu atenție susținut de pictor pentru a demonstra că monumentalitatea nu stă în mărimea suprafeței pictate, ci în calitățile picturale pe care le mânuiește creatorul pe suportul întrebuințat.
[image:2558:c:w=400]
Cronicarul de artă Corneliu Ostahie spunea despre Ioan Oratie că “ artistul s-a dovedit a fi, pe de o parte, un peisagist cu suflet de poet liric, un analist rafinat al luminii şi al culorii transpuse în imagini care, fără a fi bucolice, ating cu delicateţe coarda secretă a nostalgiei, iar pe de altă parte un spirit ludic atras de geometria magică a spaţiilor abstracte, definite de tuşe riguroase şi de pete cromatice care intră în dialog una cu alta graţie unei formule prozodice ale cărei reguli trebuie căutate în precipitarea controlată a propriilor sale stări de spirit. Balansul între figurativ şi abstract nu trebuie însă interpretat ca fiind expresia unei nehotărâri stilistice majore sau a unei căutări prelungite dincolo de limitele rezonabile ale maturizării artistice. Există, cu alte cuvinte, ceva care uneşte cele două direcţii de dezvoltare a discursului plastic, iar acel ceva rezidă într-o aplecare evidentă spre efectele decorative ale culorii şi ale sintaxei compoziţiilor. Peisajele, florile, naturile statice poartă amprenta unei „regii” abile care exclude din start inspiraţia de tip impresionist, lăsând în schimb locul ideii că artistul recompune realul după un model preexistent, cu vagi accente calofile.”
[image:2560:c]
