"Trei-sferturi" este o poziţie portretistică specifică operelor lucrate pe suporturi bidimensionale, în care capul personajului apare văzut dintr-un unghi echidistant între profil şi "vederea frontală". Conotaţia de natură dimensională a expresiei trei-sferturi se justifică prin comparaţia cu vederea din faţă, care ar echivala cu întregul, şi cu vederea din profil, care ar corespunde cu jumătatea chipului uman.
