Sanguina este un oxid natural de fier - varietate teroasă-, de un roşu temperat, care se foloseşte din antichitate până în zilele noastre. Cea mai căutată sanguină antică şi medievală a fost oxidul de fier numit sinopia. În epoca modernă, termenul denumeşte în mod curent batoanele de sanguină utilizate pentru desen.
[image:1219:c:w=400]
De asemenea, termenul de sanguină reprezintă şi o tehnică a desenului constând din folosirea batoanelor de sanguină, a căror culoare roşcată, de nuanţe diferite, precum şi moliciunea, supleţea şi posibilitatea de corectură le fac deosebit de indicate pentru schiţe şi studii.
Desene în sanguină se întâlnesc începând din secolul XV, în Italia (la Michelangelo, Leonardo, Rafael), în Ţările de Jos (la Rubens), în Franţa (la portretistul F. Clouet). În secolul XVIII, sanguina dobândeşte o mare răspândire la pictorii rococoului (Watteau şi Boucher), în special în schiţele de nuduri, datorită calităţii sale de a reda cu delicateţe culorile carnaţiei. În România, Pallady a folosit, uneori, sanguina.
Bibliografie:
"Dicţionar de artă", Ed. Meridiane
