N-am văzut până acum nicio pictură naivă care să nu-mi fi plăcut. Întotdeauna mă simt fermecată de forta ei simplificatoare, de aerul de poveste cu tâlc, pe care-l respiram cu nesaţ, în copilărie, dintre paginile ilustrate ale cărţilor. Pictura naivă îmi dezvăluie o lume fericită, în care toate lucrurile se apropie unele de celelalte şi trăiesc într-o armonie inocentă a culorilor şi a formelor. Şi cum o lume simplă nu poate fi complicat de făcut, Bruce Gordon demonstrează acest lucru cu multă bucurie.
Mai departe
Pe aceeași temă
Pictură
Chipul nopţii
Georges de La Tour (1593-1652) a trăit şi a creat în Lorena. Nu se ştie sub îndrumarea cui s-a format, dacă a…
Fotografie
Curs "Fotograf"
Arta fotografiei captează momentul şi oferă posibilităţi infinite de a surprinde realitatea. De la mărturiile de fotojurnalism din zonele de conflict până…
Cinema de artă
Viaţa mă obligă să fac ceva
Un scurt-metraj dificil, plin de metafore şi deschis la interpretări, realizat de Vlad Horodincă la Vancouver Film School
Un gând potrivit
Pentru un aplecat peste litere, pictura înseamnă o evadare din cuvânt. Am vrut să fac în pictură ceva care să nu semene cu vorbirea. În pictura mea se văd obsesiile din literatura mea. Pânzele mele au în cap brazda de poezie. Tolstoi dădea amatorilor de literatură un sfat foarte înţelept: "Cine se poate lăsa de scris, să se lase." Nu m-am putut lăsa nici de scris – iar stânga mea nici de pictură.