Velum (latină, văl) reprezintă în iconografia bizantină şi de tradiţie bizantină bucata de pânză de culoare foarte deschisă, plasată în spaţiul dintre clădiri, între două turnuri, deasupra acoperişurilor construcţiilor mai joase, cu rol mai curând de a mobila spaţiul decât cu o funcţie simbolică precisă. De asemenea, în cultul catolic, velum este bucata de mătase brodată, lungă de circa trei metri şi lată de o jumătate de metru, pusă pe umerii preotului, cu ale cărei extremităţi îşi înfăşoară mâinile care poartă monstranţa, în semn de deosebit respect, în timpul procesiunilor sau al binecuvântării. Tot velum se mai numeşte vălul liturgic, servind în cultul catolic pentru acoperirea potirului şi a patenei în vederea oficierii liturghiei; are culorile prescrise canonic pentru grupurile de zile de peste an (alb, roşu, violet, verde, negru), fiind uneori decorat.
Mai departe
Pe aceeași temă
Arhitectură
sacellum
Sacellum este o mică incintă, rotundă sau pătrată, fără acoperiş, construită în jurul unui altar, dar putând cuprinde edicule, statui, mese de…
Arhitectură
obelisc
Obeliscul este un monument din piatră, cel mai adesea monolit, dispus vertical, înalt şi subţire (înălţimea variază între 1 şi 30 de…
Un gând potrivit
Citatepedia...

