Arhitectură Dicționar

stuc

Stucul este un material de o plasticitate deosebită, compus, la origine, din marmură albă şi var stins, iar ulterior din cretă, clei şi o anume cantitate de apă, care poate fi modelat cu uşurinţă când este proaspăt sau poate fi turnat în matriţe. Bucăţile astfel obţinute, formând compoziţii decorative dintre cele mai complicate, sunt, după solidificare, lustruite cu pulbere de gresie şi un pilug de piatră, dobândind un luciu asemănător cu al marmurei. Apoi sunt lipite de perete cu un adeziv pe bază de clei, pe cadre de oglinzi şi tablouri ori pe diverse piese de mobilier.

oratorio_del_rosario_di_santa_cita_stucco
Stucul poate fi alb, colorat în masă sau numai la suprafaţă cu diverşi coloranţi minerali şi aurit. Procedeul, de origine persană a fost larg întrebuinţat în arhitectura romană, în Renaştere, baroc, rococo şi în arhitectura otomană. Este întâlnit şi în ţările române la sfârşitul secolului XVII, cele mai celebre edificii fiind Biserica Fundenii Doamnei şi Palatul brâncovenesc de la Potlogi.

Mai departe

Pe aceeași temă

Arhitectură

Venaria Reale în România

În luna octombrie 2011, complexul arhitectonic Venaria Reale este protagonistul unui dublu eveniment în România. După succesul cu care a fost primită…

Dicționar

zincografie

Zincografia este un procedeu de imprimare grafică asemănător litografiei, în care piatra litografică pe care se execută desenul este înlocuită cu o…

Arhitectură

Stilul Manuelin

Stilul Manuelin este un stil dominant în arhitectura şi sculptura decorativă din Portugalia, apărut către sfârşitul secolului al XV-lea, şi care şi-a…

Dicționar

tripartit

Tripartit este un adjectiv care desemnează subîmpărţirea unui câmp, de obicei golul unei ferestre, în trei părţi egale, cuprinse într-un cadru general…

Un gând potrivit

Citatepedia...