Dicționar

normă

Norma este definită de un complex de indicatori, prestabilit, cărora trebuie să li se conformeze executanţii unei construcţii, artiştii, restauratorii etc, pentru ca lucrarea să fie acceptată de comanditar şi să răspundă totodată exigenţelor de ordin tehnic, estetic, conceptual sau ideologic ale unui moment sau ale unei întregi societăţi. De exemplu, normele iconografiei Bisericii răsăritene sunt adunate şi transmise prin Erminie. Fiecare domeniu tehnic îşi stabileşte normele pentru anumite compartimente, în funcţie de specific şi în concordanţă cu cele obligatorii, cu cele din sfere conexe determinate de tipul obiectului sau al acţiunii de realizat (de exemplu, norme de restaurare).

Mai departe

Pe aceeași temă

Articole

Artă romanică

În perioada feudalismului dezvoltat, prima etapă de înflorire artistică este "epoca stilului romanic" şi se întinde din secolul XI şi până la…

Arhitectură

priorat

Prioratul este o instituţie ecleziastică reprezentată de autoritatea priorului. Un al doilea sens se referă la biserica şi/sau casa unui ordin pus…

Dicționar

pinxit

Pinxit înseamnă în latineşte "a pictat" şi este un termen care însoţeşte, în gravurile vechi, anterioare secolului al XIX-lea, numele autorului desenului…

Arhitectură

arc

Arcul este un element de arhitectură care leagă între ele două coloane, ziduri etc. De obicei are o formă rotundă sau rotunjită…

Un gând potrivit

Cunoştinţele puţine şi bine mistuite limpezesc conştiinţa, formează o cărare bătută a cugetării, o normă care regulează întreaga viaţă intelectuală. Cunoştinţele pe jumătate percepute introduc un haos în mintea copilului şi rămân un haos chiar când omul îmbătrâneşte.