Celei mai frumoase

Frumuseţea va salva lumea, promit unii. Dar dacă unde este frumuseţe e şi discordie? Dacă perfecţiunea e un măr al discordiei aruncat între oameni? Repezindu-ne să o obţinem cu orice preţ, fie ne arătăm colţii către concurenţii imaginari, fie cădem în ridicol. Timea Ciora crede că cel mai sănătos este să nu luăm perfecţiunea în serios şi ne atrage într-un joc de personaje fantastice prin intermediul surprinzătoarei expoziţii de desen intitulate "Celei mai frumoase", găzduită în perioada 23 martie - 22 aprilie 2009 (vernisaj 23 martie, ora 18:00) de ceainăria librăriei Cărtureşti din Timişoara, strada Mercy, numărul 7. Este o expoziţie de tehnică mixtă - creion, acuarelă, colaj - manevrată cu o precizie şi cu o bogăţie a imaginaţiei rare.

Printre cele mai cunoscute episoade din mitologia greacă se numără cel al conflictului iscat între Hera, Atena şi Afrodita, fiecare dintre ele considerând că ar trebui să îi revină mărul de aur pe care scria "Celei mai frumoase". Perfecţiunea, proiectată ca unic şi exclusiv canon, naşte aşadar discordie. Conceptul pe care Timea Ciora îşi centrează seria de desene "Celei mai frumoase" este tocmai inutilitatea şi perversitatea încercării de a parcurge drumul spre o utopică perfecţiune, drum care, în plus, este cel mai adesea pavat cu viclenii şi conflicte.

Timea Ciora explică: "Mitul Discordiei este o parte din tematica ce m-a inspirat, ajutându-mă să dezvolt simbolistica mărului, element ce oscilează între bine şi rău, fiind fruct al nemuririi şi totodată izvor de conflicte, pretext de război." Pentru a susţine simbolistica duală a mărului, lucrările sunt populate de personaje care, la rândul lor, au valenţe simbolice multiple: maimuţa şi pisica. "Pisica - simbol oscilând între tendinţe benefice şi malefice ce se pot explica prin atitudinea ei deopotrivă blândă şi ascunsă. Iar maimuţele - binecunoscute pentru bufoneriile lor, animale iritabile şi aparent proaste, dar foarte agile, apar în compoziţii jucându-se cu mărul, cu perfecţiunea, subliniind paradoxul."

Alături de animale, Timea Ciora ilustrează şi personaje imaginare, umanoide, care, conform canoanelor, nu seamănă cu cele trei frumoase zeiţe din mitologia greacă, dar care tânjesc la fel de mult după acest fruct, neajungând să-l atingă. Sau să fie, oare, chipurile desenate de Timea Ciora, chipurile lor adevărate, strâmbate de invidie şi cruzime?