La editura Polirom a apărut recent volumul "Forţa centrului vizual. Un studiu al compoziţiei în artele vizuale", semnat de renumitul teoretician Rudolf Arnheim, cunoscut ca ilustru inovator în domeniul artei şi psihologiei.
Compoziţia este un element esenţial în artele vizuale, ea organizând formele într-o structură coerentă, adecvată conţinutului. În încercarea de a găsi cheia compoziţiei perfecte, artiştii recurg adesea la reguli empirice, iar matematicienii caută formule care să definească relaţiile spaţiale ideale dintre forme.
Rudolf Arnheim apelează la numeroase exemple din pictură, sculptură şi arhitectură pentru a ne arată cum este organizată forma vizuală în artă.
De la mandalele japoneze, picturile renascentiste cu caracter religios şi sculpturile lui Michelangelo, până la Vila Savoye a lui Le Corbusier sau biserica lui Michelucci de pe Autostrada Soarelui, analizele sale demonstrează că există o schemă compoziţională comună lucrărilor de artă vizuală din toate epocile şi că acesta ar putea fi secretul unei opere de artă memorabile.
Din cuprins:
- Doua sisteme spaţiale
- Centrii şi rivalii lor
- Privitorul ca punct central
- Limite şi încadrări
- Tondo şi pătrat
- Centrii ca pivoţi
- Centrii ca divizori
- Volume şi puncte nodale
- Spaţiul în adâncime
- Centri şi reţele în construcţii
Rudolf Arnheim a fost profesor emerit de psihologia artei la Universitatea Harvard. Dintre volumele publicate amintim: "Film as Art" (University of California Press, 1957), "Visual Thinking" (University of California Press, 1959), "The Dynamics of Architectural Forms" (University of California Press, 1977) şi "The Split and the Structure: Twenty-Eight Essays" (University of California Press, 1996). De acelaşi autor, la Editura Polirom a mai apărut "Arta şi percepţia vizuală. O psihologie a văzului creator" (2011).
