Rapelurile tonale (fr. rappel) sunt tonuri divers distribuite pe suprafaţa unei picturi, care reiau tonul cu funcţie de "solist", în ipostaze mai mult sau mai puţin atenuate. Constituind un fel de "rime" plastice, rapelurile tonale ritmează cadrul plastic şi contribuie la solida lui structurare. Se poate vorbi şi despre rapeluri liniare, rapeluri valorice etc.
Mai departe
Pe aceeași temă
Glume
Acceptabil?
Un artist tânăr l-a convins cândva pe marele pictor Whistler să vină şi să-i vadă ulima sa lucrare. Cei doi stătură câteva…
Arhitectură
turlă
Turla este un element arhitectonic de forma unui turn, cilindru sau prismă poligonală, de înălţime relativ mare, care se înalţă deasupra acoperişului,…
Pictură
Late Portraits & Still Lifes
Expoziţie cu lucrări de Alice Neel, deschisă în mai 2012 la galeria David Zwirner din New York City
Un gând potrivit
Factori psihofiziologici cum sunt emoţia, distragerea, tulburările de atenţie, este evident că nu sunt de prea mare ajutor în explicarea actelor ratate. Sunt moduri de a vorbi, paravane îndărătul cărora nu ne putem interzice să privim. Mai bine am întreba: Care este, în cutare caz particular, cauza emoţiei, a devierii excepţionale a atenţiei? Pe de altă parte, influenţele tonale, similitudinile verbale, asociaţiile obişnuite pe care le prezintă cuvintele au şi ele, trebuie recunoscut, o anumită importanţă. Toţi aceşti factori facilitează lapsusul, îndrumându-l pe o cale posibil de urmat. Mai trebuie un mobil interior pentru a decide, o forţă care să împingă în acea direcţie.