Dicționar

normă

Norma este definită de un complex de indicatori, prestabilit, cărora trebuie să li se conformeze executanţii unei construcţii, artiştii, restauratorii etc, pentru ca lucrarea să fie acceptată de comanditar şi să răspundă totodată exigenţelor de ordin tehnic, estetic, conceptual sau ideologic ale unui moment sau ale unei întregi societăţi. De exemplu, normele iconografiei Bisericii răsăritene sunt adunate şi transmise prin Erminie. Fiecare domeniu tehnic îşi stabileşte normele pentru anumite compartimente, în funcţie de specific şi în concordanţă cu cele obligatorii, cu cele din sfere conexe determinate de tipul obiectului sau al acţiunii de realizat (de exemplu, norme de restaurare).

Mai departe

Pe aceeași temă

Dicționar

stil-de-grain

Stil-de-grain este un termen franţuzesc pentru culoarea galbenă, transparentă, instabilă la lumină, extrasă din bacele necoapte alşe unui arbust tinctorial (lat. niger…

Dicționar

paspartu

Paspartu este numele unei benzi mai mult sau mai puţin late, situată de jur-împrejurul unei picturi sau al unui desen. Prin interpunerea…

Dicționar

sacâz

Sacâzul este o substanţă solidă, obţinută pe cale industrială din răşină de conifere. Este uşor friabilă, colorată în diverse tonuri de galben…

Dicționar

verieră

Veriera este un termen generic pentru desemnarea marilor panouri vitrate, cu decor figurativ, care închid golurile dintre cadrele şi menourile ferestrelor gotice.

Un gând potrivit

Cunoştinţele puţine şi bine mistuite limpezesc conştiinţa, formează o cărare bătută a cugetării, o normă care regulează întreaga viaţă intelectuală. Cunoştinţele pe jumătate percepute introduc un haos în mintea copilului şi rămân un haos chiar când omul îmbătrâneşte.