Termenul de pictor-gravor desemnează gravorul care îşi desenează sau pictează singur imaginea destinată gravării, spre deosebire de cei care transpun în gravură o imagine realizată de alţii. Termenul a fost folosit în vremea când diviziunea muncii dintre pictor sau desenator şi gravor funcţiona în mod curent. Astăzi, când această diviziune nu mai există decât atunci când este vorba de gravura propriu-zisă de reproducere, termenul nu mai circulă. Răspândirea lui s-a datorat, în secolul XIX, înfiinţării, la Paris, a societăţii "Acvafortiştilor şi pictorilor-gravori", destinată să sprijine dezvoltarea artei de a grava.
Mai departe
Pe aceeași temă
Dicționar
preparaţie
În pictură, termenul "preparaţie" indică, de obicei, stratul de legătură dintre suport şi materia colorată. De exemplu, în cazul frescei, este stratul…
Dicționar
rapeluri tonale
Rapelurile tonale (fr. rappel) sunt tonuri divers distribuite pe suprafaţa unei picturi, care reiau tonul cu funcţie de "solist", în ipostaze mai…
Un gând potrivit
Citatepedia...