În oraşul olandez Delft, departe de tulburările religioase şi politice, Jan Vermeer (1632-1675) atinge desăvârşirea în pictarea scenelor din viaţa de zi cu zi, în interioare laice. El sintetizează contribuţia artistică a lui Caravaggio şi îi ia ca model pe marii maeştri flamanzi, dezvoltându-şi totodată propriul său stil, caracterizat printr-o mare forţă de expresie şi un inedit farmec poetic. Graţie perfecţiunii tehnicii sale, el reuşeşte să confere pânzelor o atmosferă ireală, aproape de sublim. Rafinamentul culorilor este asociat rolului major care îi revine luminii ce provine, particularitate a stilului lui Vermeer, întotdeauna de la o fereastră plasată în planul stâng. Odată cu moartea lui, ia sfârşit perioada considerată a fi secolul de aur al picturii olandeze.
Mai departe
Pe aceeași temă
André Masson
André-Aimé-René Masson (4 ianuarie 1896 - 28 octombrie 1987) a fost un artist francez, care s-a născut la Balagny-sur-Thérain, lângă Senlis în…
Interferenţe artistice. Muzica şi plastica românească
Muzeul Naţional de Artă al României invită publicul în perioada 31 august - 2 octombrie 2011 să viziteze expoziţia "Interferenţe artistice. Muzica…
Un gând potrivit
Poetul cheamă răsăritul visului de mâine, iar apoi îl transformă în ziua realităţii de azi. Facem o greşeală regretabilă atunci când încercăm să înţelegem poezia. Poezia nu este pentru a fi înţeleasă. Poezia este pentru a fi simţită. Poezia este pentru a fi îndrăgită. A încerca să înţelegi un poem este ca şi cum ai atinge un trandafir cu ghimpi nenumăraţi. A încerca să simţi un poem înseamnă să ţii cu drag un trandafir fără niciun ghimpe. Iar să îndrăgeşti un poem înseamnă să devii imediat frumuseţea şi parfumul trandafirului însuşi.




