Sub semnul varietăţii

Creaţia lui François Boucher (1703-1770), infinit mai complexă decât ar sugera eticheta de frivolitate pe care a primit-o, cuprinde peisaje, scene pastorale, portrete, teme mitologice, în care maestrul francez a dat măsura unui talent uriaş. Dacă la început pictura sa poartă amprenta lui Lemoine, care i-a fost dascăl, preluând de la acesta - cum sublinia Pierre Rosenberg - "cromatica luminoasă şi strălucitoare, formele elegante, uşurinţa cu care creează compoziţii, ce par naturale şi simple", mai târziu ea se eliberează de sub influenţa maestrului Lemoine, atunci când Boucher studiază operele altor maeştri: veneţieni, olandezi, dar mai ales pe cea a lui Antoine Watteau. Scenele pastorale ale lui Boucher sunt un exemplu nemaiîntâlnit până atunci de armonizare a elementelor reale (preluate de la pictorii olandezi) cu stilizarea elegantă, rafinată (după exemplul oferit de Watteau). Sinteza acestor curente, foarte diferite, se face simtiţă atât în peisajele artistului, cât şi în alte compoziţii, contribuind în mare măsură la originalitatea stilului său.

Redă video