Expoziții Știri

Tradiţii româneşti de Paşti. Ouă încondeiate şi icoane

În ziua de 25 martie 2010, la ora 19:30, este deschisă în Bazilica “Santa Maria del Popolo” din Roma expoziţia de ouă încondeiate şi de icoane “Tradiţii româneşti de Paşti. Ouă încondeiate şi icoane”. Expoziţia este inaugurată de d-na Diana Bubenek Turconi (ministru plenipotenţiar, Ambasada României pe lângă Sf. Scaun, Roma), d-na Ioana Popescu (director, Direcţia de cercetare ştiinţifică a Muzeului Ţăranului Român, Bucureşti), d-na Rodica Marinescu (referent ştiinţific, Muzeul Ţăranului Român, Bucureşti). Expoziţia poate fi vizitată zilnic până în data de 11 aprilie 2010.

Inaugurarea va fi urmată de un recital de muzică clasică al cvartetului Misiunii Greco-Catolice Române din München (Carolin Ott, Pascal Menke, Philipp Fixmer, Victor Avramescu). În program muzici Chopin, Schubert, Brahms.

După recital vor putea fi admirate în Galeria “L’Agostiniana” alăturată Bazilicii trei sute de ouă încondeiate provenind de la Muzeul Ţăranului Român din Bucureşti şi douăzeci de icoane pe sticlă şi lemn cu teme pascale. Această tradiţie ortodoxă română este de mare interes atât pentru semnificaţia ei religioasă - deoarece ouăle încondeiate sunt simbolul creştin al Învierii-, cât şi pentru realizarea lor atât de deosebită din punct de vedere artistic.

De asemenea, va rula încontinuu pe durata expoziţiei un film documentar privind realizarea ouălor încondeiate.

Proiectul este realizat de Accademia di Romania în colaborare cu Muzeul Ţăranului Român (Bucureşti) şi Asociaţia culturală "Rivista delle Nazioni" (Roma).

Mai departe

Pe aceeași temă

Știri

Craniul cu diamante

Artistul britanic Damien Hirst a gasit intr-un magazin de antichitati un craniu din secolul al XVIII-lea si s-a gandit sa-l transforme intr-o…

Expoziții

São Paulo Biennial 2012

Imagini de la a 30-a ediţie a bienalei, deschisă în perioada 7 septembrie 2012 - 9 decembrie 2012, la care expun sub…

Fotografie

City of Child

Ne e cam dor de copilărie - de nădragi scurţi, hlizeala cu gura până la urechi, bube în genunchi - un clişeu?…

Un gând potrivit

Este interesant să observăm că cele mai multe cuvinte româneşti care exprimă lucruri esenţiale sunt compuse din cinci litere: Iisus, Crist, Maria, Paşti, cruce, preot, altar, Putna, soare, stele, pâine, izvor, lapte, iarbă, copac, codru, munte, Mureş, maică, limbă, doină, nuntă, copil, botez, frate, vatră, moşie, hotar, român... Să fie oare la mijloc o simplă coincidenţă numerică? Nu stă oare această cifră a sunetelor româneşti sub semnul unei taine?