Italianul Mario Giacomelli (1925-2000) a început să lucreze ca fotograf la începutul anilor '50, dezvoltându-şi rapid un stil personal foarte puternic, redând viziuni poetice, de vis, în tuşe alb-negru puternic contrastante. Încă de la început, el a lucrat într-o gamă de teme care reflectă îndeaproape preocupările sale legate de viaţa din comunitatea rurală în care s-a născut. A realizat fotografii abstracte, interpretând cu mult rafinament geometria ogoarelor şi a umbrelor şi luminilor peisajelor. De asemenea, s-a apropiat cu francheţe şi intensitate sufletească de condiţiile cel mai adesea mizerabile de viaţă ale bătrânilor, săracilor şi bolnavilor. Deşi câteodată a lucrat la comandă, în principal pentru compania naţională de televiziune, cele mai bune lucrări ale sale izvorăsc din nevoia de a-şi exorciza obsesiile personale despre decrepitudine şi moarte. Prin urmare, a respins cu putere fotografiile documentare şi a tipărit numai imagini care au revelat experienţa sa, respingându-le pe acelea care păreau să fie "făcute doar de aparat". În montajul video de mai jos, fotograful a surprins un grup de preoţi care dansează şi se bat cu bulgări de zăpadă.
Mai departe
Pe aceeași temă
Fotografie
Lumini şi trăiri
Edwin Datoc s-a chinuit 8 ani cu o carieră de contabil în Sydney, până când a descoperit fotografia. Aceasta l-a atras foarte…
Lecții
King's River, Wicklow
Liam Rainsford prezintă modul în care realizează un peisaj cu doar 3 culori, pe lângă alb
Cinema de artă
Bealucraeft
O poveste animată de Shandy Bencher, ca proiect studenţesc la Vancouver Film School
Un gând potrivit
Când creezi, trebuie să te confunzi cu Universul şi cu elementele. Şi pentru ca să realizezi ceva, nu trebuie să nu fii tu însuţi şi să te distrugi. Şi trebuie să cauţi mereu să scapi de maeştrii. Nu ajunge să posezi idei.