Saturaţia este un termen care, în cromatologie, defineşte gradul de intensitate cromatică (nu luminoasă) a unei culori; uneori este denumită şi puritate cromatică. Saturaţia maximă a unei culori se produce ca urmare a reflectării totale a acelei culori de către o anumită suprafaţă - şi este însoţită implicit de completa absorbţie a tuturor celorlalte componente ale spectrului luminos. Pe paleta pictorului, saturaţia unei culori poate fi scăzută prin amestecul ei fizic cu alb, cu gri sau negru, cu complementara ei, cu o culoare opusă caloric, cu o culoare ruptă sau prin amestec optic: în toate aceste cazuri culoarea devine mai puţin vie, mai grizată. Este de reţinut, în paranteză, că modificarea saturaţiei unei culori îi afectează de obicei şi luminozitatea. În grafica digitală, scăderea saturaţiei se obţine întotdeauna prin apropierea de alb.
În schimb, creşterea saturaţiei unei culori se poate realiza dificil: fie prin alăturarea unui negru ori a unei tente contrastante cromatic, fie prin aplicarea culorii peste un suport luminos, fie prin aşternerea ei la modul plat şi în plină pastă, urmată de suprapunerea unui glasiu transparent, realizat cu acelaşi pigment.
Împreună cu tenta şi luminozitatea, saturaţia constituie una din cele trei caracteristici de bază ale oricărei culori.
