La Galeria de Artă Contemporană a Muzeului Naţional Brukenthal, în perioada 11-30 august 2009 este deschisă expoziţia "Cel ce se pedepseste singur. Ştefan Bertalan, Florin Mitroi, Ion Grigorescu: arta şi România între anii 80-90". Curator este Erwin Kessler.
Expoziţia este mai mult decât o incursiune în istoria artei contemporane. Ea este o veritabilă radiografiere antropologică a tragismului istoriei noastre recente. De aceea, expoziţia va fi însoţită de un masiv volum, o publicaţie care va conţine, pe lângă reproduceri ale lucrărilor din expoziţie, mărturii scrise ale celor trei artişti (din anii 80-90), facsimile după schiţe şi desene ale acestora, studii critice de istoria artei contemporane, eseuri de antropologie istorică, dar şi o amplă cronologie (ilustrată) a civilizaţiei materiale, politice şi sociale din România anilor 80-90, în care vor fi marcate jaloane diverse pentru schiţarea lumii româneşti din respectiva perioadă, de la congresele şi plenarele PCR pînă la lozuri şi reclamele la Loto-Prono, de la cozile la alimente până la ambalajele biscuiţilor Eugenia, şi de la explozia mass media, TV şi a buticurilor anilor '90, până la alegerile parlamentare, mineriadele şi marile manifestaţii sindicale ale acelor ani.
Expoziţia dedicată artei româneşti din ultimele decenii are două particularităţi majore care o disting de toate demersurile expoziţionale recente.
Pe de-o parte, ea focalizează asupra unei perioade nevralgice din istoria ţării, respectiv anii 80, anii celei mai acute şi dramatice depresii economice, sociale şi politice din istoria noastră recentă, şi perioada imediat următoare acestora, anii 90, anii bulversantei tranziţii, care au marcat răsturnări de valori determinante, adaptări, avânturi şi eşecuri răsunătoare.
Pe de altă parte, expoziţia realizează această frescă cu funcţie analitică prin intermediul unei ample prezentări a operei celor mai importanţi trei artişti care, în chip semnificativ, au fixat jaloanele critice ale libertăţii de conştiinţă în anii '80 (prin lucrări ce denunţă acţiunea devastatoare a unui sistem opresiv generalizat, ce afectase fibrele cele mai profunde atât ale conştiinţei, cât şi ale vieţii de zi cu zi), artişti care nu au contenit însă, nici în anii '90, să demaşte rătăcirile, violenţa şi frustrările unei perioade caracterizate de definiţii mai mult sau mai puţin originale ale democraţiei.
