Expoziții Fotografie Știri

Dobrogea. Începutul lumii

Joi, 14 mai 2009, de la ora 18:30, la Institutul Cultural Român (Aleea Alexandru 38, Bucureşti) are loc vernisajul expoziţiei de fotografie "Dobrogea. Începutul lumii" de Răzvan Voiculescu, în prezenţa autorului. Răzvan Voiculescu va prezenta expoziţia şi scurtmetrajul care o însoţeşte. Expoziţia poate fi vizitată până pe data de 21 mai 2009.

Programul "Fotografia în cuvinte" constă într-o serie de expoziţii de fotografie şi conferinţe despre arta fotografică. Prin acest program, Institutul Cultural Român aduce lunar în faţa publicului personalităţi ale fotografiei contemporane din România.

Răzvan Voiculescu, fotograf, a studiat la Institutul de Arte Plastice din Copenhaga. Este autorul a numeroase albume de fotografie şi scurtmetraje multimedia, publicate de edituri prestigioase.

Răzvan Voiculescu spune: "Dobrogea pe care am văzut-o este lipsită de modernism şi actual.
Este o Dobroge pe care am visat s-o descopăr, călătorind pe drumuri negre, prin lanurile de florea soarelui, pe lângă biserici de margine de sat şi peste dealurile unde sufla molcom vântul fierbinte.
Pentru mine, Dobrogea este un inceput de lume."

Mai departe

Pe aceeași temă

Pictură

Structuri

Aurel Manole este unul dintre cei mai activi artişti ai Filialei UAP Galaţi, de aceea o prezentare a manifestărilor la care a…

Filatelie

Ioan Paul al II-lea şi România

Cu ocazia beatificãrii Papei Ioan Paul al II-lea, Accademia di Romania din Roma şi Ambasada României pe lângă Sfântul Scaun organizează miercuri,…

Caricatură

Satiră în alb

Miercuri, 10 decembrie 2008, s-a vernisat la Galeria "Umor la etaj", de la sediul cotidianului "Viaţa liberă" din Galaţi, expoziţia intitulată "Satiră…

Expoziții

Natural Motion

Expoziţie a artistului mexican Gabriel Orozco, deschisă pe 12 iulie 2013 la Kunsthaus Bregenz, în Austria

Un gând potrivit

În orice ţară ar fi fost să ajung, de orice forme ale vieţii aş fi fost înconjurat, gândul – iar apoi întreaga mea fiinţă – s-a întors de fiecare dată în Dobrogea, la praful şi mărăcinii ei, la vântul ei de stepă, la chipul ei teluric şi generos. Oriunde m-aş fi aflat, dorul de ea mă ajungea în cele din urmă. Dobrogea! Dobrogea! Pe fata aceasta ciudată, fiică de rege get şi de dansatoare tătăroaică, eu am iubit-o de pe vremea când umbla cu picioarele goale în ţărână.