Mai mult decât Tintoretto, El Greco s-a îndepărtat cu îndrăzneală de formele şi culorile naturale, în căutarea unei viziuni dramatice emoţionante. Dacă lui Tintoretto îi datorează lipsa de simetrie, de la Permigianino adoptă figurile alungite şi manieristice. Cu toate acestea, viziunea lui este originală şi se integrează în preocupările austere şi mistice ale artei spaniole (în 1577, s-a stabilit la Toledo), amestecând extraordinar în opera sa atât izvoarele îndepărtate ale artei bizantine, aduse cu sine din Creta natală, dar şi preferinţele pentru estetica manieristă pe care a cunoscut-o în Italia.
Mai departe
Pe aceeași temă
Cinema de artă
O'Stravaganza
O superbă animaţie pe muzică de Vivaldi mixată cu folclor celtic de către Hughes de Courson
Fotografie
Vânătoarea după frumuseţea vieţii
Robert Doisneau a fost un fotograf francez, care a trăit între 1912 şi 1994, recunoscut în special pentru modul extraordinar în care…
Un gând potrivit
Nu există artă mai frumoasă decât arta educaţiei. Pictorul şi sculptorul fac doar figuri fără viaţă, dar educatorul crează un chip viu; uitându-se la el, se bucură şi oamenii, se bucură şi Dumnezeu.