Dicționar Pictură

proplasmă

În pictura bizantină şi postbizantină, poartă denumirea de proplasmă tonul întunecat, aplicat uniform peste preparaţia panoului sau a peretului, care slujea ca fond general pentru figuri, veşminte etc, urmând să i se alăture sau să i se suprapună culorile de lumină şi accentele de umbră - realizând astfel modeleul.

În cazul zonelor descoperite ale figurilor umane (capete, membre, busturi), proplasma rămânea de obicei neacoperită acolo unde erau plasate umbrele, constituind chiar culoarea umbrelor; tonul ei rece - în general verzui şi întunecat - era uneori încălzit şi mai luminat. ("Proplasma lui Panselinos", după Dionisie din Furna, era alcătuită din alb de ceruză, ocru, verde şi puţin negru.)

proplasma sankir

Mai departe

Pe aceeași temă

Pictură

Fantezii citadine

Joi, 31 ianuarie 2013, de la ora 17:00, la sala Irecson din Bucureşti are loc vernisajul expoziţiei personale de artă decorativă şi…

Dicționar

verdaccio

Verdaccio, din italiană, este culoarea medievală compusă prin amestec fizic, care se folosea la "dat umbre" (Cennino Cennini) sau pentru desenul elementelor…

Pictură

Noul veşmânt al cotidianului

Încă de la începutul carierei, Fernand Léger manifestă interes faţă de locul omului într-o lume guvernată de tehnică, dominată de maşini. Preferă…

Un gând potrivit

Citatepedia...