La fel ca şi poezia sa, pictura lui William Blake, unul dintre principalii reprezentanţi ai artei engleze, este vizionară şi profund mistică, bazată pe propria sa mitologie simbolistă. Fie că unii dintre contemporanii săi l-au considerat pur şi simplu nebun sau un excentric inofensiv, fie că alţii au crezut în geniul lui, Blake a fost primul artist după Renaştere care s-a revoltat deschis împotriva canoanelor tradiţionale. Era atât de cufundat în viziunile lui, încât refuza să deseneze după natură, încrezându-se numai în privirea lui interioară. La fel ca artiştii din Evul Mediu, Blake nu era deloc preocupat de o reprezentare exactă, figurile provenite din visurile sale fiind atât de încărcate de sensuri, încât problema corectitudinii desenului i se părea irelevantă. În "Crearea lumii", Creatorul nu este cel din textele biblice, ci un geniu imaginat de artist, numit Urizen. Şi pentru că Blake considera această lume rea, Urizen era conceput ca un geniu al răului - de unde şi caracterul de coşmar al acestei viziuni, unde compasul cu care bătrânul măsoară globul pământesc străluceşte ca un fulger într-o noapte în care s-a dezlănţuit furtuna...
Comandat de Tate Gallery, cu ocazia expoziţiei dedicată în 1977 lui William Blake, filmul animat realizat de Sheila Graber urmăreşte călătoria "Poetului" din Rai în Iad şi înapoi, arătând că "Energia este o eternă desfătare şi orice creăm sau distrugem este aceeaşi energie".
