În perioada când a fost internat la sanatoriul din Saint-Remy, chiparoşii îi atrag atentia lui Van Gogh, devenind tema lui preferată în acea vreme. "Aş vrea să realizez ceea ce am învătat cu floarea-soarelui. Mă mir că până acum nimeni nu i-a pictat asa cum îi văd eu." Într-adevăr, chiparoşii lui Van Gogh au o culoare nemaiîntâlnită la alt pictor. Ca tehnică, "Chiparoşi" a fost realizat acoperind pânza cu mai multe straturi succesive de vopsea. Negrul, verdele si maronul le-a aplicat cu tuşeuri lungi, întinse spre cer. Cerul, norii si vegetaţia le-a pictat cu aceeaşi tehnică, mânuind pensula în spirală, ceea ce creează un efect special: parcă pământul ar fi intrat într-un dans nebunesc si ar dori să se ridice spre cer. Chiparosii parcă tremură, parcă se apleacă în bătaia mistralului. Chiar si luna a pictat-o cu mişcări răsucite ale penelului, caracterul arabesc conferind vibraţie întregului tablou.
Mai târziu îl informează pe Gauguin despre picturile realizate la Saint-Remy şi îi propune să facă aquaforte pe baza acestora. "Am mai adus cu mine tabloul cu titlul Chiparos cu stele, ultima mea încercare, în care reprezint cerul nocturn cu o lună sură. (...) Jos, la margine de drum creşte rogozul, în spate se vede albastrul Alpilles şi un chiparos înalt, drept, întunecos. Pe drum e o căruţă galbenă, trasă de un cal alb, şi doi pedeştri. Totuşi, cum puteţi observa dumneavoastră, este foarte romantic şi provincial."
