Dicționar

ritm

În artă, ritmul este o desfăşurare gradată, în cadenţe simetrice sau asimetrice, a elementelor care alcătuiesc ansamblul operei de artă. Elementele sunt dispuse în succesiuni regulate sau neregulate, alternativ sau prin reluări inedite, divers direcţionate, creând "rime plastice".

Mai vizibilă sau mai subtilă, prezenţa ritmului este marcată prin contraste între linii şi forme (verticale, orizontale sau oblice, mari sau mici etc), între valori închise şi deschise, sau între culori (care variază ca saturaţie, întindere, dispunere, număr).

Ritmul dinamizează întotdeauna reprezentarea plastică, pentru că este inseparabil de mişcare - dar o mişcare în care accentele sunt alternate cu pauze, ca în muzică, unde timpii "tari" şi "slabi" se succed - şi, prin aceasta, de durată. Ritmul sporeşte valoarea compoziţională a operei, căreia îi conferă ordine şi "energie".

Bibliografie:
"Dicţionar de artă", Ed. Meridiane

Mai departe

Pe aceeași temă

Dicționar

peşte

În arta creştină, peştele este un simbol paleocreştin al lui Hristos. Folosit datorită acrostihului format din iniţialele greceşti ale denumirii lui Hristos:…

Sculptură

uşebti

Uşebti (Ushabtis) este o figurină funerară egipteană realizată în ceară, lemn, piatră, faianţă sau, cel mai adesea, în lut ars şi smălţuit,…

Arte minore

torques

Torques este un colier realizat dintr-o tijă metalică grea (aur, argint, fier, bronz) uneori torsadat, în formă de anou deschis, încheiat cu…

Dicționar

para roşu

Para roşu (para red în engleză) este un roşu vişiniu, rece şi uşor rupt, apărut în zilele noastre. Este un pigment organic…

Un gând potrivit

Omul iubeşte femeia, ucide pe cel ce nu-l lasă să aibă ce doreşte, se bucură de puterea muşchilor lui ori de ascuţimea gândului lui. Iar bucuria îi dă un ritm cât mai grăbit, îl preface întreg în ritm concret-ca dans şi ca sunet cântat, ca tact demiurgic, ca delicată frângere aliniilor aspre şi tari,-îl facr să uite tot ce e slab în el, îl "enthousiasmează";sufletul desprins din cătuşele materiei vibrează în sine, sfărmând materia, creând extazul incoştient de viaţă reală, de lume ori de personalitate: dă nebunia beţiei dionysiace, dă uitarea de sine a inspiraţiei apollinice, dă divinul aliaj al esenţei vieţii cu esenţa morţii în îmbrăţişarea Afroditei.